Atac la medicul roman

O campanie fără precedent asupra medicului român se produce în societatea noastră, încurajată de mass-media, mai ales de posturile de televiziune, care se sufocă de atâta indignare că mor oameni, altfel sănătoşi… tun, până au aflat că sunt bolnavi, dar şpăgarii de doctori şi nesimţitele de asistente n-au făcut minuni ca să-i salveze. O campanie furibundă se desfăşoară împotriva unei categorii profesionale, dintre cele mai şcolite şi cu lungi stadii de pregătire de specialitate, practicanţii uneia dintre cele mai empirice ştiinţe – medicina – doar pentru că reacţia emoţională este absolut subiectivă, de neacceptat şi uşor scăpată de sub control.

Deşi oamenii mor de mii de ani, deşi medicina, ca ştiinţă, dintre cele mai empirice, prelungeşte viaţa prin medicamente, prin intervenţii chirurgicale şi, mai nou, prin transplant de organe, oamenilor le este greu să accepte moartea pentru cei dragi, pentru sine, moartea ca moarte!

Resemnarea creştină în faţa unei astfel de drame s-a transformat în ultimul timp într-o tembelă revoltă împotriva medicului, care nu poate să amâne sentinţa bilogică, în ciuda eforturilor pe care le face pentru a salva vieţi, pentru a ameliora suferinţa, pentru a prelungi agonia în situaţii limită.

Un filmuleţ cu pretenţii de capodoperă cinematografică, nominalizat pentru premii Oscar imaginare, a declanşat o adevărată isterie împotriva unei bresle profesionale oneste şi de toată cinstea, numai pentru că un bolnav cronic n-a putut fi salvat, chiar dacă a fost trimis de la un specialist la altul; pentru că un bolnav de inimă, la al treilea infarct, n-a mai putut fi readus la viaţă; pentru că un inconştient care rula pe şoseaua plină de mâzgă şi gropi cu peste 100km/h, n-am mai putut fi resuscitat după două ore de la scoaterea lui din maşina distrusă, iar cazurile pot fi dintre cele mai diverse şi din orice loc de pe teritoriul scumpei noastre patrii.

Reacţia este una emoţională şi până la urmă omenească, dar de aici şi până la a întreţine o adevărată campanie de denigrare a unui sistem de siguranţă naţională, sănătatea, este deja imoral, indecent, caz de procedură penală.

S-a împământenit deja practica de a cere daune, nu neapărat morale, ci daune financiare pentru orice insucces în lupta medicilor cu moartea; este deja la modă ca şatre întregi de ţigani să ceară socoteală medicilor şi asistentelor, ba să-i şi fugărească pe culoarele spitalelor, dacă vreo pirandă de 12-13 ani a pierdut sarcina, dacă vreo victimă a conflictelor dintre clanurile mafiote n-a mai putut fi salvată în ciuda eforturilor depuse…

Aproape că nu mai există deces… de moarte bună şi mai toată lumea a învăţat să ceară despăgubiri îmbuibaţilor ălor de doctori pentru moartea celor dragi, deşi, potrivit legislaţiei în vigoare, există malpraxis-ul, pentru posibile accidente, erori, ale actului medical.

Este adevărată şi omeneşte acceptată durerea, suferinţa, trauma sufletească, în cazul decesului unei fiinţe dragi, dar devine imorală, falsă, ipocrită şi vulgară durerea afişată indecent, şi mai ales speculată în speranţa unui câştig material după o dramă de familie.

Sunt speculate în mass-media de imagine cu impact emoţional cazurile-limită, accidentele medicale, chiar erorile individuale, izolate, ale unor cadre medicale, dar sunt uitate rezultatele benefice ale medicinei româneşti, performanţele şcolii medicale naţionale, profesionalismul medicilor, care transpiră 10-12 ore într-o operaţie dificilă, care fac transplanturi de inimă, de rinichi, de ficat şi care nu câştigă mai mult decât nu ştiu ce sportivi de la nu ştiu ce echipă de fotbal, cu maşinile lor luxoase, cu vilele lor, cu amantele şi iahturile de rigoare.

Iar această penibilă gălăgie antimedicală se practică în condiţiile în care sistemul de sănătate românesc, altfel performant şi de calitate, riscă un colaps fără precedent, când se produce un exod al medicilor şi asistentelor din România spre alte zări, unde li se recunoaşte profesionalismul şi competenţa şi sunt plătiţi pe măsură, adică salarii mult mai mici, modeste de-a dreptul, pe lângă indemnizaţiile şi sporurile de tot felul ale unor funcţionari cu ifose şi morgă de salvatori ai neamului din domeniul bancar, turistic, informatic sau media.]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *