Vinerea neagra a politichiei de taraba

A fost să fie în 27 aprilie a.c. şi ziua aceea nu a mai semănat cu nici un alt 27 aprilie din lăturile Dâmboviţei în care se scaldă politichia românească.

În marea sală a plenului, în aula simbol a parlamentului din Bucureşti, s-au dat lupte la baionetă între deraiaţi şi remixaţi!

Deraiaţii au intrat în sală, ţinându-se cu ghearele şi cu dinţii de droşca puterii, afişând un sictir suveran faţă cu reacţiunea şi cu moţiunea, desigur, de cenzură. Au intrat în aulă clocotind de tupeu şi neclintire de sine, siguri de promisiunile obţinute de la votanţii obedienţi, convinşi că armă mai bună decât şantajul cu dosarul în poliftică nu există.

Boc cel scurt îşi croia cale pe holurile largi cu pieptul bombat, făcând pârtie printre junii reporteri, adunaţi acolo cârduri, ca să îi soarbă ineptele panseuri.

– Moţiunea de cenzură nu va trece! pronunţa fatidic guşterul din Răchiţele. Spunea propoziţia asta şi întrebat şi neîntrebat şi faţă de S.P.P.-işti şi faţă de liftiere.

Într-un costum din stofă scumpă, ca într-o armură medievală, a părut şi ungureanul Asmodeu, duhul cel rău, clocotind de suficienţă şi aroganţă. Măria sa, puiul pădurii, un papagal cu caş la gură în ale politichiei, zis şi M.R.U., un produs din laboratorul băsisto-american, convins că va asista în celebra aulă doar la derularea unei formalităţi, a citit un speech plicticos despre marea ofertă istorică ce s-a făcut poporului prin aducerea sa în fruntea bucatelor româneşti.

OPRIŢI GUVERNUL ŞANTAJABIL!  Este titlul moţiunii de cenzură.

Textul reflectă faptele abominabile săvârşite de fostul spion şef în doar 78 de zile de ministeriat. Scos la lumină de nişte corporaţii străine, toate canadiene, – sanchi ! – , îndrăgostite de zăcămintele româneşti de cupru, aur şi gaze naturale, necoptul profesor de istorie din Iaşi,   a citit cu morgă foile scrise de un lefegiu mai deştept ca el, de la birocraţia guvernului. Nu a răspuns la acuzaţiile opoziţiei, a tras-o pe Academiei, ca în bancul cu cadavrul găsit de miliţieni pe str. Edgar Quinet, şi mutat câţiva metri mai încolo, pe str. Academiei, ca să poată să menţioneze şi ei ceva corect în procesul-verbal.

Peste două sute cincizeci de parlamentari fremătau de tensiune, cu răbdările încordate la maxim.

În faza discuţiilor, s-au duelat în vorbe, au spus de la tribună şi adevăruri şi minciuni, şi-au pus saliva în slujba neamului, după cum le-au dictat interesele, ori amărâţii de poporeni.

Negocierile pe voturi s-au dus la cuţite, tocmeala s-a purtat chiar şi pe un vot, cum a fost cel al bietei senatoare cu nume comestibil, Sorina Plăcintă.

Auzindu-se în partidul zmeilor, că d-na senator Plăcintă le pregăteşte o porţie cu spanac şi vrea să voteze moţiunea, în aula simbolică a parlamentului a năvălit pe cai mari, blonda corcofelită de la Golden Blitz.S-a aşezat în fotoliul de alături şi a început să îi turuie la ureche ceva,… ceva extrem de neplăcut, fiindcă plăcinta s-a înmuiat imediat, iar doamna senator Plăcintă a izbucnit în plâns şi a oftat de câteva ori, exclamând:

– Of! Nu mai pot! Nu mai pot!

Logica gurilor rele s-a dus imediat cu presupusul la dosarul penal aflat pe rol, al fiului doamnei senator; dosar de vătămare corporală gravă, pentru care imberbul a mai stat 29 de zile la răcoare.

Într-adevăr, plângea doamna Sorina Plăcintă, mamă a unei progenituri bezmetice, nu plângea doamna senator Sorina Plăcintă, îngrijorată de şomerii şi pensionarii României.

Camerele de luat vederi au filmat din greu figura îndurerată a senatoarei şi pletele blonde ale celebrei ex-ministre, care, stând cu spatele la televizor, îi şoptea insistent vorbe de plâns.

 Scena telenovelistică, amestec de ameninţare şi şantaj , a durat cam 15 minute, până când a apărut expeditivul pedelist Radu F. Alexandru; el a luat-o aproape pe sus pe doamna senator, moale ca o plăcintă caldă, şi a scos-o din sală. În prima fază, a încuiat-o într-un birou alăturat, ca să îşi mai tragă sufletul după discuţia contondentă avută cu blonda de la Golden Blitz sau de la Cotroceni, după care, Radu cel body-guard, a condus-o până afară din parlament şi a dat-o pe mâna unui sepepist. Acesta a părăsit parcarea în trombă, cu preţioasa-i încărcătură alături.

Aşa s-a consumat, în 27 aprilie 2012, intenţia de vot a moţiunii de cenzură a unui senator al României!

S-au luptat pedeleii chiar şi pentru un vot, ba, chiar, pentru mai multe. În aceeaşi dimineaţă un alt parlamentar al puterii, care aştepta să voteze moţiunea, a primit un telefon de la E. Boc şi după o scurtă discuţie, a părăsit sala alb la faţă ca varul, tremurând şi fugind de urne ca dracul de tămâie.

Un alt parlamentar de Timişoara, dornic şi el să sară în barca opoziţiei, a primit asemenea telefoane de la mai marii lui, încât s-a răzgândit să mai vină de la Timişoara la Bucureşti, ca să-şi vâre bilele în urne. Şi omul este pastor. O fi fost întrebat de cele sfinte şi nu a ştiut răspunsul!

Pe la orele 15 a început numărarea bilelor din urne!

Surpriză! De trei ori, surpriză! Surpriză pentru uselei! Surpriză mortală pentru pedelei!

Moţiunea de cenzură a trecut cu 235 de voturi! Guvernul Ungureanu a căzut, coaliţia aflată la putere s-a desfiinţat, P.D.L.-ul cel putred de bogat s-a rostogolit pe scările parlamentului şi s-a oprit drept în groapa opoziţiei. Udemerii au ajuns, în sfârşit, şi ei, tot în opoziţie, – după vreo 16 ani de supt la ugerul puterii.

Faza cea mai tare însă acum vine!

Preşedintele jucător s-a consultat după amiază, preţ de câteva minute cu fiecare partid în parte, fiindcă avea năbădăi, iar la ora 20 şi un pic a dat o mutare în plic!

A acceptat propunerea Uniunii Social Liberale şi l-a desemnat pe Victor Ponta, viitor prim-ministru! În ziua de 1 mai, acesta va ieşi în public cu lista miniştrilor din noul cabinet.

S-a schimbat puterea! Au plecat la sediul P.D.L. cei care au tăiat salarii, pensii şi alocaţii! Cei care i-au degradat in corpore pe toţi pensionarii militari! Cei care au închis 70 de spitale şi sute de şcoli, cei care i-au gonit în mod pervers pe medici în străinătate!

Miroase a genocid şi a subminare a economiei naţionale! Marele barcagiu a denumit toate grozăviile astea; reforma statului!

Coaliţia falită a lăsat o visterie goală şi un popor hămesit în urma ei. Au trecut lăcustele! Au plecat omizile! A suflat austrul!

Noii puteri îi va fi greu la început, dar are şanse să recupereze stricăciunile. Cu răbdare, cu cinste şi dacă mai şi plouă, vom ieşi cu bine din vară!

Extraordinar de sprinten a preluat pasa de la U.S.L. preşedintele jucător. A înghiţit gulgutele aruncate de el însuşi în eter, de genul, Ponta este o maimuţică în partidul lui, Ponta este doar un copilot, este imatur, şi s-a comportat ca un român imparţial… şi constituţional.

Dintr-odată, jucătorul nu a mai tras de timp, nu a mai dat capete în gură, vaporeanul a uitat toate lăturile aruncate în capul politicianului Victor Ponta şi s-a travestit în gondolier!

A tras gondola la malul lui Canal Grande, l-a invitat pe fostul opozant politic să ia loc pe banchetă alături de el şi spintecând aerul din bojoci-i afumaţi, dădu drumul canţonetei O sole mio!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *