Arta naiva

Interviu cu Adina Ștefănescu-Bobu

În luna aprilie a avut loc expoziția personală de artă naivă a artistului plastic Adina Ștefănescu-Bobu. Dorința de a cunoaște lucrări ale pictorilor brăileni și curiozitatea de a afla câte ceva despre arta naivă m-au determinat să fiu prezentă la această expoziție. Am descoperit o lume a culorilor care te îmbiau să zâmbești și să vezi lumea cu ochi optimiști. Fiind puțin cunoscut acest  gen de pictură, am cerut doamnei Adina Ștefănescu- Bobu să acorde un interviu în care să vorbim despre arta naivă.

Doamnă Adina Ștefănescu-Bobu ce înseamnă pictura pentru dumneavoastră, când ați simțit că trebuie să pictați, că vă puteți exprima prin pictură?

Pentru mine pictura înseamnă să transmit strările mele sufletești care prind viață datorită culorilor.

Dorinta mea de a picta a început, să zicem, cam de la maturitate. Din timpul liceului am început să desenez, să pictez. După aceea am fost îndrumată de către caricaturistul Dumitru Ștefănescu Ștef care mi-a apreciat lucrările și care mi-a inspirit această dragoste de pictură. Dânsul m-a încurajat să particip la câteva expoziții colective. Am simțit că pot exprima prin desen și prin pictură stările interioare și gândurile mele.

Când termin un tablou e o bucurie, e o fericire, e ceva care nu se poate spune în cuvinte. Îl termin  și apoi îmi este greu când îl dau.

Care este traseul formării ca artist?

Am început cu iconografie, debutând în anul 1996, în București, unde am participat la o expoziție colectivă găzduită de Teatrul de Comedie. Până la această expoziție am lucrat acasă, am desenat. Am făcut Școala Populară de Artă din Brăila, specializarea pictură, promoția 2002 a profesorului Constantin Boer Dondos, după care, în particular am luat lecții de la domnul Dumitru Ștefănescu Ștef.

Înțeleg că ați avut o înclinație pentru pictură și desen și ulterior ați urmat un straseu al studiului.

Exact, în timpul școlii mi-am aprofundat unele cunoștinte. Începând cu iconografia, tot învățând alte lucruri, întâmplător am văzut tablouri făcute în artă naivă care mi-au plăcut foarte mult și m-au atras.  Îndrumarea caricaturistului Dumitru Ștefănescu Ștef, care pe lângă cariturile pe care le făcea, era pasionat și de picturile naive, m-a încurajat și mi-a dat un imbold să pot continua.

Am participat cu lucrări de artă naivă prima dată în 1998 la Pitești, unde este capitala artei naive. Au urmat apoi participări în cadrul expozițiilor colective în diferite orașe: Bacău, Alba Iulia, Iași, Curtea de Argeș, Brăila, Timișoara, Galați.

Colaborez cu redacția revistei de artă naivă ”Galeria naivă” editura CreArt. În această revistă sunt  lucruri foarte intersante despre vernisaje, despre activitatea pictorilor naivi. Pe coperțile revistei apar tablouri ale unor pictori consacrati .

Eu nu mă pot compara cu artiștii consacrați ai artei naïve, cu marii artiști naivi din țară, eu sunt la început de drum.

Care sunt temele preferate, ce vreți să subliniați prin picturile dumneavoastră?

Îmi plac locurile care îmi inspiră liniște sau  activitățile la țară. Îmi folosesc imaginația și redau astfel de locuri.

Mărturisesc că mi-a placut ”La cules de mere”

Da și mie. După ce l-am terminat nu am mai avut ce să modific la acest tablou. Mi-a plăcut și acela cu nunta.  La unele tablouri mai am ce să modific, să adaug pe parcurs, dar la acestea n-aș mai interveni.

Arta naivă este un mod liber de a te exprima și poți să faci orice, nu trebuie să ai studii riguroase de artă. Pictorul naiv crează liber, nu are un model, iar lucrarea pe care o realizează o face o singură dată și nu face în serie ca meșterii populari, care au un șablon. Arta naivă este mai mult inspirată din povești, din viața satului, din diferite întâmplări care parcă ne povestesc ceva și cine le privește are impresia că sunt ca niște file dintr-o carte.

Cum vedeți dumneavoastră pictura naivă în cadrul artelor, al picturii în special?

Pot să spun că acum pictura naivă  este primită, într-un fel, dar la început această pictură a fost numită artă primitivă și nu prea era agreată, fiind confundată cu creațiile meșterilor populari. Meșterii populari încercau să transmită, prin ceea ce făceau, tradițiile, pe când artistul naiv încearcă să redea trăiri sufletești ale lui. Acum a început să fie apreciată, atât național cât și internațional.

La Pitești, capitala artei naive și cel mai longeviv oraș care a susținut arta naivă, se organizează în fiecare an expoziții. Anul acesta, în octombrie va fi a 45-a ediție a expoziției naționale de artă naivă. Timp de 40 de ani directorul Centrului de conservare și promovare a culturii tradiționale, domnul Costin Alexandrescu, s-a luptat pentru arta naivă. Acum dânsul a ieșit la pensie, însă nu s-a despărțit ușor de arta naivă  iar ca un final al carierei, a scris o carte intitulată “Arta naivă în Argeș” în care a redat evoluția artei naive de la prima expoziție și până în prezent.

La noi, în Brăila, arta naivă nu este bine cunoscută. Pot să spun că în alte orașe precum Bacău, București, Pitești, Mureș (unde a apărut și prima publicație editorială de artă naivă, prin 1970) arta naivă se bucură în continuare de un număr de tineri care se formează, pentru că arta naivă este o formă de afirmare a individualității. Fiecare își face propria viziune; te pasionează ceva și pui acolo pe tablou o poveste, ce ți-a plăcut la țară sau scene din viață. Pictura este o pasiune de care nu poți să te lași.

Din punctul meu de vedere arta naivă este creația celor pentru care arta e o terapie a creatorilor din impuls, a celor capabili de revelație sau doar ușor de încadrat în acțiuni programatice. Arta naiva este lumea artei brute sau singulare sau naive sau populare sau doar mai altfel.

Cum spunea pictorul Călin Tudor arta naivă internațională este mult mai avansată față de cea de la noi și s-a văzut acest lucru de la prima expoziție internațională organizată la București.  În cadrul acestor expoziții organizate din doi în doi ani, toamna, vin lucrări din Iugoslavia, Bulgaria, Republica Moldova și se poate vedea că acești pictori au alt stil, că au lucrări performante, ajunse la un alt nivel.

Prima expoziție de artă naivă la noi în țara a fost în 1968 la Pitești. S-au mai organizat evenimete expoziționale în Timișoara – Festivalul de Artă Naivă, în București – Salonul Internațional de artă naivă, Iași – Salonul de artă naivă ”Policarp Vacarciuc” și nu numai. Unele lucrări au fost achiziționate de Galeria de Artă din Pitești unde au participat artiști la expoziții; acum se pot găsi în galeria de artă a orașului.

Ca nume de pictori naivi consacrați aș menționa pe Nicolae Burca – Pitești, Ion Maric – Bacău, Catinca Popescu – Bacău, Gheorghe Ciobanu – Iași, Denisa Mihăilă, Mihai Dascălu – Oradea, Vasile Popovici – Reșița, Emil Pavelescu – București și alții.

Este reprezentată suficient pictura naivă în județul nostru?

Nu este reprezentată suficient și nici profesori nu avem pentru așa ceva. Dacă Centrul de creație ar încuraja, dacă ar fi încurajați  Gheorghe Dicu și  Dumitru Ștefănescu Ștef poate s-ar forma un cerc al artiștilor plastici și cred ar veni și elevi. Mai e mult, mai e drum de parcurs până să fie apreciată arta naivă la noi în oraș.

Expoziția mea din anul acesta este prima expoziție personală de artă naivă. Tablourile mele sunt create întro manieră personală după intuiția și talentul pe care mi l-a dat Dumnezeu.

A mai expus lucrări pictorul Dumitru Ștefănescu în urmă cu câțiva ani în cadrul a două expoziții personale de pictură naivă.

Cum simtiți că este percepută pictura naivă de către publicul dumneavoastră?

Cei care ne vedeau pe la expoziții ne apreciau lucrările. Erau povești care schimbau starea vizitatorului și care îl purtau în acea lume a artei, în care imposibilul nu exista, în care totul era permis. Prin acele lucrări publicul se regăsea cel mai bine.

În încheiere, mulțumesc doamnei Adina Ștefănescu-Bobu și trebuie reținut că va participa anul acesta, în toamnă, la Salonul de artă naivă ”Policarp Vacarciuc” din Iași.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *